CONSILIUL LEGISLATIV
Aviz nr. 156 / 2014
Dosar nr. 114 / 2014
AVIZ
referitor la propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică
Analizând propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică, transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr.b885 din 06.02.2014,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și art.46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observații și propuneri:
1. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr.213//1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, în sensul stabilirii unui nou termen până la care trebuie întocmit inventarul bunurilor din domeniul public, și anume data de 31 decembrie 2015. În plus, se are în vedere instituirea obligației reactualizării anuale a inventarului bunurilor din domeniul public, precum și prevederea unei sancțiuni în cazul nerespectării obligațiilor de întocmire, respectiv de reactualizare a inventarului bunurilor din domeniul public.
Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.73 alin.(3) lit.m) din Constituția României, republicată, iar în aplicarea dispozițiilor art.75 alin.(1) din Constituția României, republicată, prima Cameră sesizată este Senatul.
2. Pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, proiectul trebuie structurat sub forma unui articol unic, intervențiile legislative propuse urmând să fie prevăzute în cuprinsul punctelor subsumate acestui articol. Pentru acest motiv, norma marcată în proiect ca Articol 19 trebuie marcată ca Articol unic, iar părțile dispozitive ale prevederilor de modificare/completare, trebuie marcate cu cifre arabe.
În plus, respectivele părți dispozitive trebuie formulate potrivit următoarelor modele:
Alineatul ... al articolului ... se modifică și va avea următorul cuprins:;
După alineatul ... al articolului ... se introduce un nou alineat, alin.(...), cu următorul cuprins:.
3. Fără a ne pronunța asupra oportunității soluției legislative privind stabilirea unui nou termen pentru întocmirea inventarului bunurilor din domeniul public, semnalăm totuși că termenul prevăzut inițial de art.19 alin.(1) din Legea nr.213/1998 a constituit, de fapt, un termen de recomandare, și nu unul de decădere. În caz contrar, s-ar putea concluziona că toate hotărârile autorităților administrației publice locale prin care au fost însușite inventarele bunurilor din domeniul public, precum și hotărârile Guvernului de atestare a domeniului public, adoptate ulterior expirării termenului de 9 luni prevăzut de art.19 alin.(1) ar fi lipsite de temei legal. O astfel de interpretare nu poate fi însă acceptată, având în vedere chiar numai faptul că hotărârea Guvernului adoptată în temeiul art.19 alin.(2) din Legea nr.213/1998 - Hotărârea Guvernului nr.548/1999 - prin care s‑au aprobat Normele tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, a intrat în vigoare la data de 15.07.1999, dată de la care din termenul de 9 luni prevăzut de art.19 alin.(1) mai rămăseseră mai puțin de 3 luni.
De altfel, așa cum rezultă din evidența legislației, majoritatea hotărârilor Guvernului de atestare a domeniului public al unităților administrativ-teritoriale au fost adoptate în cursul anilor 2001 și 2002, ca urmare a unor hotărâri ale autorităților administrației publice locale adoptate în același interval de timp. Aceste hotărâri ale Guvernului au fost supuse controlului judecătoresc în numeroase spețe, însă niciuna dintre ele nu a fost anulată ca urmare a faptului că inventarul respectivelor bunuri ar fi fost întocmit cu depășirea termenului prevăzut de art.19 alin.(1) din Legea nr.213/1998.
Prin urmare, afirmația din cuprinsul Expunerii de motive, potrivit căreia ar fi necesară acordarea unui nou termen pentru ca autoritățile să poată intra în legalitate, nu este suficient de riguroasă. Este de analizat însă dacă, prin instituirea unui nou termen, precum și a unei sancțiuni pentru nerespectarea lui, ar mai fi posibilă adoptarea unor hotărâri referitoare la inventarul bunurilor din domeniul public, după expirarea termenului prevăzut de proiect. Precizăm că poate fi luată în considerare și o interpretare potrivit căreia singurul efect al depășirii respectivului termen este posibilitatea aplicării unei sancțiuni, nu și lipsirea de temei legal a hotărârilor adoptate în acest domeniu.
Pentru asigurarea unei reglementări clare, este necesară, de aceea, reanalizarea soluției legislative propuse, sub aceste aspecte.
4. Referitor la norma propusă pentru art.19 alin.(3), în lipsa oricărei precizări exprese, din text nu rezultă natura juridică a răspunderii juridice incidente. Astfel, prevederea exclusivă a sancțiunii este insuficientă, norma neputând fi aplicată în practică.
În situația în care s-a avut în vedere instituirea răspunderii contravenționale, precizăm următoarele:
a) Textul propus pentru art.19 alin.(3) trebuie să prevadă în mod expres că respectiva faptă constituie contravenție.
b) Potrivit art.3 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea amenzii trebuie stabilită prin prevederea limitei minime și a limitei maxime a acesteia, și nu în cuantum fix.
c) Potrivit art.15 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, proiectul trebuie să prevadă în mod expres cine anume sunt agenții constatatori ai contravenției.
d) Proiectul trebuie completat cu un articol distinct cuprinzând norma privind aplicarea, în ceea ce privește contravenția prevăzută la art.19 alin.(11), a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr.2/2001.
PREȘEDINTE
dr. Dragoș ILIESCU
București
Nr.